Tulburarea histrionică de personalitate este una dintre cele zece tulburări de personalitate recunoscute în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-5). Este caracterizată prin modele de comportament excesiv de dramatic, emoționalitate exagerată și nevoia de a fi în centrul atenției.
Aceste persoane pot fi observate având:
- Emoții superficiale și schimbătoare
- Prezumția intimității cu ceilalți
- Hipersensibilitate la critici
- Comportament manipulator
- Reacții emoționale disproporționate
- Comportament sexual provocator
- Dorința compulsivă de atenție
- Preocupare excesivă față de aspectul fizic
- Sugestibilitate și influențare ușoară
Tulburarea histrionică de personalitate – caracteristici:
Mulți indivizi care suferă de tulburarea de personalitate histrionică par a fi fermecători, carismatici. Este o ulburare mai des întâlnită la femei decât la bărbați. Aceste persoane pot funcționa foarte bine și pot obține succes la job și în cercurile sociale. Cu toate acestea, pot apărea probleme în viața personală și în relațiile romantice ale persoanei afectate.
Persoanele cu tulburare de personalitate histrionică pot avea dificultăți în a face față eșecului sau pierderii. Ele pot avea dificultăți în depășirea consecințelor unei relații eșuate sau pot constata că se plictisesc rapid de un job sau de un prieten. Aceste persoane pot simți dorința de noi experiențe și de excitație, ceea ce poate să ducă la comportamente riscante. Astfel crește și riscul de depresie.
Persoanele cu tuburare histrionică pot manifesta următoarele trăsături și comportamente:
- Necesitate crescută de a fi în centrul atenției: Aceste persoane își doresc să fie mereu în centrul atenției și să primească admirație constantă din partea celor din jur.
- Comportament dramatic și exagerat: Ele tind să prezinte emoții exagerate, reacționează dramatic în situații obișnuite și exagerează expresiile faciale și gesturile pentru a atrage atenția.
- Căutarea constantă a aprobării: Persoanele cu tulburare histrionică pot căuta constant validare și aprobare din partea celor din jur și pot fi foarte influențabile în eforturile de a obține această aprobare.
- Relații superficiale: Ele pot avea relații superficiale și instabile, deoarece își schimbă frecvent emoțiile și comportamentul pentru a atrage și menține atenția celorlalți.
- Nevoia de stimulare: Persoanele cu tulburare histrionicătind să se plictisească ușor și caută activități noi și stimulante pentru a-și menține interesul.
Tulburare histrionică – Criterii de diagnostic conform DSM-5:
Pentru a fi diagnosticată cu tulburare de personalitate histrionică, o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin cinci dintre următoarele criterii:
- O compulsie de a fi în centrul atenției, care provoacă disconfort atunci când nu este îndeplinită
- Comportament sexual, seducător sau provocator inadecvat în interacțiunea cu alții
- Emoții superficiale și instabile
- Utilizarea aspectului fizic pentru a atrage atenția altora
- Discurs dramatic, pompos, din care lipsesc de detalii
- Exprimare emoțională exagerată și teatrală
- Ușor influențabil de către alții sau de situații
- Presupune că relațiile sunt mai intime decât sunt în realitate
Tulburarea histrionică de personalitate – tratament:
Tratamentul implică în general psihoterapie, pentru ca aceste persoane să înțeleagă și să modifice comportamentele și gândurile disfuncționale asociate cu tulburarea. Terapia se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor negative, ajutând persoana să-și dezvolte abilități sănătoase de adaptare și să-și îmbunătățească relațiile interpersonale.
Terapia de grup poate fi utilă în crearea unui spațiu sigur pentru explorarea și înțelegerea dinamicii relaționale. Este utilă și pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune adecvată.
Persoanele cu tulburări de personalitate au în general nevoie de psihoterapie pe termen lung.
Așadar, tulburarea de personalitate histrionică este caracterizată de comportament dramatic, emoționalitate exagerată și nevoia constantă de a fi în centrul atenției. Cu ajutorul psihoterapiei pe termen lung persoanele cu această tulburare pot învăța să gestioneze trăsăturile disfuncționale și să își îmbunătățească relațiile interpersonale.