Se transmit oare frica, anxietatea si fobiile de la parinti catre copii?

Raspunsul este DA.

Desi pentru multi poate parea surprinzator, frica poate fi transmisa atat comportamental cat si genetic.

Frica transmisa comportamental

Fricile se transmit comportamental observand parintii si reactiile lor in anumite situatii. Chiar daca uneori parintii incearca sa isi ascunda reactile in fata stresului, copiii prind destule indicii pentru a copia comportamentul acestora. Este mult mai util ca atunci cand parintele are o problema in a-si controla reactiile in fata stresului sau in a-si gestiona fricile, sa ii spuna asta copilului. Pasul urmator este ca apoi sa caute sa lucreze si sa reduca aceste reactii sau fobii.

E important ca parintii sa stie sa isi gestioneze stresul, anxietatea si frica si pot face asta cu ajutorul psihoterapiei. Procesul terapeutic le va fi util atat lor cat si copiilor. Vor gasi metode mai eficiente de a face fata stresului, isi vor analiza tiparele de gandire si comportament si isi vor acorda emotional reactiile in functie de situatiile date. Toate acestea nu pot fi decat benefice si pentru copii.

Frica transmisa genetic

Cercetarile au confirmat ca fobiile se pot transmite si genetic. Un studiu pe soareci arata asta mai clar ca pana acum. Acestia au fost conditionati sa reactioneze cu teama la mirosul florilor de cires. Generatia urmatoare de soareci a aratat si ea frica pentru acelasi parfum. Asadar, desi acestia nu fusesera conditionati negativ pentru asta, au mostenit aceeasi temere. Chiar daca doar unul dintre parinti fusese conditionat, fobia tot era transmisa.

Observatiile arata si ca parintii expusi la traume precum razboi, foamete, transmit copiilor genetic anumite tulburari legate de stres.

Ce poate face un parinte pentru a minimiza efectele fricilor sale asupra copilului?

In primul rand, poate sa ii vorbeasca pe intelesul copilului despre frica pe care o are. In functie de cat de intensa este frica sau cat de puternice sunt reactiile, sa aprecieze daca isi poate gestiona singur temerile sau are nevoie sa invete cum sa o faca, apeland la psiholog. Parintele ii poate valida trairile copilului „Stiu ca ti-e teama si te inteleg”. Deasemenea, ii poate aduce si argumente logice de fiecare data cand este cazul. Daca teama copilului are o tinta clara (gandaci, caini, pisici, soareci), se pot folosi treptat imagini sau obiecte (jucarii), pentru a obisnui copilul cu obectul fricii.

Comments

comments