Atașamentul dezorganizat este unul dintre cele patru tipuri principale de atașament identificate în teoria atașamentului dezvoltată de John Bowlby și Mary Ainsworth. Acesta apare atunci când o persoană dezvoltă o relație haotică și contradictorie cu figurile de atașament din copilărie. Acest aspect influențează profund modul în care interacționează în relațiile adulte.
Cum se formează atașamentul dezorganizat?
Atașamentul dezorganizat apare, de obicei, în copilărie, atunci când figurile de atașament (părinții, bunicii, îngrijitorii) sunt simultan o sursă de siguranță și de pericol. Copiii care dezvoltă acest tip de atașament sunt adesea expuși la abuz, neglijență severă sau la un comportament impredictibil al părinților. Asta îi face să nu știe la ce să se aștepte din partea celor care ar trebui să le ofere protecție.
Cercetările realizate de Mary Main și Judith Solomon (1986) au arătat că acești copii au reacții paradoxale față de părinți: își doresc apropiere, dar în același timp se tem. Pe termen lung, acest tip de atașament poate duce la dificultăți semnificative în formarea unor relații sănătoase.
Cum mai este numit atașamentul dezorganizat?
În literatura de specialitate, atașamentul dezorganizat mai este denumit atașament dezorientat sau atașament nesigur-dezorganizat. Acest termen reflectă comportamentele confuze și imprevizibile ale persoanei în relațiile sale. De asemenea, este asociat adesea cu trauma din copilărie. Poate fi un precursor al unor tulburări emoționale, cum ar fi tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) sau tulburările de personalitate.
Cum se manifestă atașamentul dezorganizat în relații?
Persoanele cu un stil de atașament dezorganizat trăiesc un conflict intern intens în relațiile lor. Ele oscilează între nevoia de apropiere și teama de respingere sau abuz. Aceste tendințe pot duce la comportamente contradictorii, cum ar fi:
- Frica de intimitate combinată cu dorința de apropiere – Acești indivizi își doresc conexiune, dar devin anxioși și se retrag atunci când se simt prea vulnerabili.
- Comportamente de autosabotaj în relații – De multe ori, pot distruge relațiile în mod inconștient pentru a evita suferința anticipată.
- Tendința de a intra în relații toxice – Pot fi atrași de parteneri care le recreează experiențele traumatice din copilărie, perpetuând ciclul de suferință.
- Dificultăți în gestionarea emoțiilor – Au reacții emoționale extreme, cum ar fi furia sau retragerea bruscă, fără explicații clare.
Cum afectează relațiile romantice?
În relațiile romantice, atașamentul dezorganizat se manifestă prin instabilitate emoțională și dificultăți în a stabili încredere. Persoanele cu acest tip de atașament pot deveni excesiv de dependente emoțional de partener. Anumite persoane, dimpotrivă, pot respinge orice formă de apropiere din cauza fricii de abandon.
Un studiu realizat de Liotti (2004) a arătat că indivizii cu atașament dezorganizat au o predispoziție mai mare către relații conflictuale, iar multe dintre relațiile lor se termină brusc din cauza comportamentului imprevizibil. De asemenea, acest stil de atașament este asociat cu un risc mai mare de anxietate și depresie.
Atașamentul dezorganizat are rădăcini adânci în experiențele traumatice din copilărie și influențează profund relațiile adulte. Persoanele care se confruntă cu acest stil de atașament pot avea dificultăți în a forma relații stabile și sănătoase. Conștientizarea și terapia pot ajuta la dezvoltarea unui stil de atașament mai sigur. Lucrul cu un terapeut specializat în traume și relații poate fi esențial. Poți depăși aceste tipare nesănătoase, cu timp, răbdare, empatie, siguranță și terapie EMDR. Poți construi relații bazate pe siguranță și încredere.