Atașament evitant în relații

Despre


Psihologie, Psihoterapie, Dezvoltare personala



atasament evitant

Atașament evitant în relații

Înainte de a vorbi despre stilul de atașament evitant, hai să vedem ce înseamnă un stil de atașament.

Atasamentul este o legătură care se formează între un copil și figurile sale de atașament, în general părinții.

Mă voi referi mai departe la cei care au crescut si educat copilul ca la „figuri de atașament”, deoarece nu toți copiii au șansa de a fi crescuți de părinții lor. Sunt diverse situații de viață, în care copiii au fost crescuți de bunici, de mătuși, de personalul din orfelinat. Atașamentul se formează în primii ani de viață și are un impact semnificativ asupra dezvoltării noastre emoționale și sociale. Evident, își pune amprenta și asupra relaționării noastre, adulți fiind.

Este important să înțelegeți că dezvoltarea atașamentului este un proces complex și că multiple aspecte pot contribui la formarea acestui model.  Relaționarea la vârsta adultă nu depinde doar de stilul de atașament.

Există patru stiluri de atașament: sigur (securizant), anxios (preocupat), evitant și dezorganizat (evitant temător).

Descris succint, stilul de atașament evitant este caracterizat prin evitarea intimității și a apropierii emoționale.

Mai ales la cupluri se observă că persoanele cu un stil de atașament evitant au tendința de a se simți inconfortabil în relațiile apropiate. Uneori ele evita să-și exprime emoțiile. Alteori acești oameni se simt copleșiți de emoțiile celorlalți. Astfel, ei se retrag în loc să arate empatie și să ofere sprijin.

Atașamentul evitant reprezintă un model de atașament în relații care se caracterizează prin evitarea intimității emoționale și a angajamentului profund. Persoanele cu atașament evitant tind să se simtă inconfortabil în momentele intense emoțional. Ele pot căuta independența excesivă în relații.

Hiperindependența este adesea un semn ca a fost ceva în trecut care a afectat încrederea și siguranța. Uneori e vorba de o traumă sau poate un sindrom de stres posttraumatic complex (C-PTSD), adică o copilărie cu multe situații în care încrederea și siguranța au fost afectate.

Cauze posibile ale atașamentului evitant:

  1. Neglijarea emoțională sau fizică: Copiii care nu primesc suficient sprijin emoțional sau atenție din partea figurii de atașament pot dezvolta atașament evitant. Aceasta se poate întâmpla fie din cauza lipsei de disponibilitate sau a altor factori (boală, depresie),  Acești copii învață să se auto-regleze defectuos și prematur. Ei învață să-și reducă nevoile emoționale pentru a face față singuri. Să ne gândim la un copil al cărui părinte este mereu ocupat sau absent sau la un copil care a fost crescut într-o instituție. În aceste cazuri este mai probabil să se contureze un stil de atașament evitant.
  2. Respingerea sau lipsa de răspuns la nevoile emoționale: Se poate dezvolta atașament evitant dacă figurile de atașament resping copilul sau nu răspund corespunzător la semnalele emoționale ale acestuia. Copilul ajunge să evite părintele, dar și alte persoane sau să își inhibe nevoile emoționale.
  3. Incoerență în modul de răspuns la nevoile copilului: Dacă figurile de atașament oferă răspunsuri inconsistente la nevoile copilului, acesta poate dezvolta atașament evitant pentru a evita incertitudinea și a se proteja de posibile respingeri sau nesiguranțe.
  4. Figura de atașament este critică sau posesivă, controlatoare: De exemplu, un copil care a fost crescut într-un mediu în care a fost controlat sau supus unor restricții excesive, de un părinte posesiv și controlator, are mai multe premise de a dezvolta un atașament evitant.
  5. Experiențe de separare sau pierdere timpurie: Evenimente precum separarea de figurile de atașament sau pierderea acestora în perioada critică a dezvoltării pot contribui la formarea unui atașament evitant. Copiii pot învăța să-și reducă dependența emoțională pentru a face față la astfel de experiențe traumatice. Lucrând cu clienți care crescuseră la orfelinat, am observat că de multe ori aceștia se implicau foarte greu în relații și se desprindeau cu ușurință.
  6. Preluarea stilului de atașament: Părinții care au un stil de atașament evitant pot transmite acest model copiilor lor. Copiii învață să imite comportamentul părinților și pot dezvolta un atașament evitant în urma acestui model.

Caracteristici ale stilului de atașament evitant

Persoanele cu un stil de atașament evitant:

  • Evită intimitatea și apropierea emoțională. Le este dificil să se deschidă în fața celorlalți și să se simtă conectați la ei. Există și varianta în care întâmpină aceste dificultăți doar în cazul relațiilor de cuplu. In aceste cazuri potavea totuși relații de prietenie confortabile.
  • Sunt independenți și autosuficienți. Preferă să se descurce singuri și nu au nevoie de sprijinul celorlalți. Sunt chiar deranjați de neputințele altora sau de cererile de ajutor.
  • Nu sunt confortabili cu interacțiunile sociale apropiate. Preferă să fie în compania unor oameni pe care îi cunosc bine și în care au încredere.
  • Au tendința de a interpreta în mod negativ comportamentele celorlalți. Dacă partenerul îi cere să petreacă mai mult timp împreună, persoana cu un stil de atașament evitant ar putea interpreta acest lucru ca pe o încercare de control sau limitare a libertății.

Cum afectează stilul de atașament evitant relațiile?

Stilul de atașament evitant poate avea un impact negativ asupra relațiilor de cuplu, de prietenie și de familie. Persoanele cu un stil de atașament evitant pot avea dificultăți în a se apropia și apoi în a menține relații apropiate.

  • În relațiile de cuplu, persoanele cu atașament evitant pot fi reticente la a se implica emoțional și a-și exprima sentimentele. De asemenea, pot avea tendința de a-și respinge partenerul atunci când se simt prea apropiați. Se simt adesea ca într-o capcană sau ca într-o colivie atunci când o relație devine prea serioasă sau prea apropiată pentru ei. Acest lucru poate duce la conflicte și neînțelegeri în relație. Nu le sunt străine nici săritul din relație în relație sau relațiile de tip roller coaster emoțional.
  • În relațiile de prietenie, cei cu atașament evitant pot fi reci și distanți. De asemenea, pot avea tendința de a evita interacțiunile sociale apropiate. De aceea pot fi percepuți ca fiind egoiști sau dezinteresați de ceilalți. Sunt și cazuri când evitanții pot fi sociabili, dar când se abordează subiecte mai profunde, mai intime, să se retragă, să schimbe discuția. De aceea sunt văzuți deseori ca fiind superficiali. Au prieteni puțini și toleranți.
  • În relațiile de familie, persoanele cu atașament evitant pot fi distante și reci față de părinți, copii sau frați. Au tendința de a evita conflictele și de a-și păstra distanța emoțională. Acest lucru îi poate face pe acești oameni să fie percepuți ca fiind neafectuoși sau indiferenți față de cei dragi.

Cum poate fi schimbat stilul de atașament evitant?

Pentru a gestiona atașamentul evitant în relații adulte, este este importantă conștientizarea și dorința de schimbare. Terapia poate fi o resursă valoroasă pentru a explora originile atașamentului evitant. Totodată, psihoterapia susține dezvoltarea de abilități de comunicare și deschidere emoțională. De asemenea, dezvoltarea empatiei și înțelegerea nevoilor partenerului poate contribui la îmbunătățirea relațiilor.

Constanța în ședințele de terapie, lungimea tratamentului terapeutic  și dedicarea sunt importante pentru schimbările asupra stilului de atașament.

Un studiu arată că 46% dintre participanți și-au schimbat stilul de atașament în decursul a 2 ani de terapie. Evident, reușita terapeutică ține de multe aspecte. E foarte important ca, pe lângă relația terapeutică, să vă implicați activ zi de zi pentru acest obiectiv.  Asta înseamnă să aplicați zilnic practicile nou învățate în terapie. În același timp, e util să observați ce comportamente de autosabotaj repetați și mențineți.

La final vă invit să rețineți că acest tip de atașament are rădăcini adânci în experiențele din copilărie. Stilul de atașament poate influența semnificativ calitatea și durata relațiilor adulte. Cei cu atașament evitant au învățat să-și reducă dependența de figurile de atașament pentru a face față lipsei lor fizice sau indisponibilității lor emoționale.

Atașamentul evitant nu este o sentință către a dezvolta relații nereușite. Cu efort și angajament în procesul de autocunoaștere și dezvoltare personală, oamenii pot schimba modelele de atașament și pot construi relații mai sănătoase și mai satisfăcătoare.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.