Tulburarea de personalitate evitantă (TPE) este o condiție psihologică caracterizată printr-un sentiment profund de inadecvare personală, frică de respingere și anxietate socială, care afectează semnificativ relațiile interpersonale și capacitatea individului de a funcționa eficient în societate. Această tulburare poate avea un impact major asupra vieții profesionale, personale și emoționale. Persoanele care o prezintă pot experimenta un sentiment constant de izolare și auto-critică.
TPE rămâne adesea subdiagnosticată, iar mulți indivizi cu această tulburare nu solicită ajutor din cauza temerii de a fi respinși sau judecați.
Personalitatea evitantă poate reprezenta o serie de caracteristici, care în funcție de intensitate și de persistență, pot fi sau nu, încadrate ca tulburare de personalitate. Totuși, pentru simplificare, vom folosi acest termen în acest articol pentru a ne referi la TPE. Pentru trăsăturile de personalitate specifice unui atașament de tip evitant, dar care nu se încadrează într-o tulburare de personalitate, deci nu necesită un diagnostic, puteți citi mai multe aici.
Caracteristicile cognitive cheie ale TPE sunt: un sentiment de inferioritate cuplat cu teama de respingere și anticiparea respingerii. Din punct de vedere comportamental, aceasta se manifestă sub forma evitării pe scară largă a interacțiunii sociale, cealaltă caracteristică cheie a TPE.
Ce este personalitatea evitantă?
Personalitatea evitantă se caracterizează printr-o tendință excesivă de a evita situațiile sociale din cauza fricii de a fi criticat, judecat sau respins. Persoanele cu TPE sunt extrem de sensibile la critici și au o imagine de sine foarte scăzută.
Simptomele tulburării de personalitate evitantă
Tulburarea de personalitate evitantă (TPE) este clasificată în DSM-5 ca o tulburare de personalitate din Clusterul C. Aceasta este caracterizată prin inhibiție socială persistentă, sentimente de inadecvare și hipersensibilitate la evaluări negative.
DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a) oferă criterii specifice pentru diagnosticarea TPE, care includ:
1. Evitarea activităților profesionale care implică un contact interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critică, dezaprobare sau respingere.
2. Refuzul de a se implica cu alte persoane, cu excepția cazului în care este sigur că va fi plăcut.
3. Reținerea în relațiile intime din cauza fricii de a fi ridiculizat sau umilit.
4. Preocuparea de a fi criticat sau respins în situațiile sociale.
5. Inhibiția în noile situații interpersonale din cauza sentimentelor de inadecvare.
6. Percepția de sine ca fiind social inapt, neatractiv sau inferior altora.
7. Reticența neobișnuită de a-și asuma riscuri personale sau de a se angaja în noi activități, deoarece acestea pot fi jenante.
Pentru diagnosticare este nevoie ca cel puțin 4 criterii să fie îndeplinite.
Tulburarea de personalitate evitantă – cauze
Tulburarea de personalitate evitantă (TPE) este o afecțiune psihologică complexă și debilitantă caracterizată prin evitarea relațiilor sociale și a situațiilor în care persoana poate fi evaluată negativ.
Cercetările recente sugerează că tulburarea de personalitate evitantă are un caracter multifactorial, iar cauzele sale pot include o combinație de factori genetici, biologici și de mediu. Anumite trăsături de personalitate, cum ar fi timiditatea sau un nivel crescut de anxietate, pot fi transmise genetic și pot predispune individul la dezvoltarea TPE.
De asemenea, experiențele de viață, în special cele din copilărie, joacă un rol semnificativ. Abuzul emoțional sau fizic, neglijența parentală sau un mediu familial în care criticul și respingerea sunt frecvente pot duce la dezvoltarea unei imagini de sine distorsionate și a unei anxietăți sociale.
Factori genetici și biologici
Cercetările arată că genetica joacă un rol semnificativ în dezvoltarea TPE. Studiile pe gemeni indică o ereditate moderată a trăsăturilor de personalitate evitantă. De asemenea, s-a observat că dezechilibrele chimice la nivelul neurotransmițătorilor, în special serotonina, pot influența apariția acestei tulburări.
Experiențele traumatizante din copilărie
Un alt factor crucial în apariția TPE este experiența traumatizantă din copilărie. Abuzul emoțional, fizic sau sexual, precum și neglijarea emoțională, pot contribui la dezvoltarea unui stil de atașament nesigur. Aceste experiențe pot lăsa individul cu o teamă profundă de respingere și umilință, favorizând comportamentele de evitare.
Condiționarea socială și factorii de mediu
Mediul social și cultural poate influența în mod semnificativ dezvoltarea TPE. Creșterea într-un mediu hipercritic sau cu așteptări foarte ridicate poate conduce la sentimente de inadecvare și nesiguranță. Persoanele care au fost constant criticate sau ridiculizate de colegi, prieteni sau membrii familiei sunt mai susceptibile de a dezvolta comportamente de evitare pentru a se proteja de experiențe negative.
Impactul stimei de sine
Stima de sine scăzută este adesea atât o cauză, cât și un simptom al TPE. Persoanele cu această tulburare au o percepție distorsionată a valorii lor proprii și se tem constant de judecata celorlalți. Această autoevaluare negativă perpetuează ciclul de evitare și izolare socială.
Abordările terapeutice pe care le folosesc pentru a lucra cu tulburarea de personalitate evitantă
Având în vedere că este vorba despre o tulburare de personalitate, se recomandă terapia de lungă durată.
Terapia EMDR (Desensibilizarea și Reprocesarea prin Mișcări Oculare)
EMDR este o tehnică inovativă care ajută pacienții să proceseze amintirile traumatice care pot contribui la dezvoltarea TPE. EMDR poate fi eficientă în tratarea persoanelor cu tulburare de personalitate evitantă, mai ales când traumele din copilărie sunt un factor declanșator important.
Prin intermediul EMDR, persoanele încep să își proceseze traumele din trecut și să își construiască o imagine de sine mai bună. Această abordare se concentrează pe reprocesarea amintirilor traumatice, ceea ce duce la o reducere a simptomelor de anxietate și o îmbunătățire a abilității de a se conecta cu ceilalți într-un mod mai sănătos.
Analiza Tranzacțională
Analiza tranzacțională (AT), creată de Eric Berne, este o abordare terapeutică care poate ajuta persoanele cu TPE să înțeleagă tiparele de comportament disfuncționale și să își schimbe modul în care interacționează cu ceilalți. AT se concentrează pe relațiile interpersonale și pe schimbul de „tranzacții” între oameni. În cazul celor cu TPE, tranzacțiile lor sunt adesea dominate de mesaje negative interne și auto-critică, ceea ce le face să se simtă inadecvate sau respinse.
Terapia prin analiza tranzacțională ajută pacienții să identifice aceste „tranzacții” disfuncționale și să le înlocuiască cu strategii mai sănătoase. Astfel, pot învăța să adopte o stare mai eficientă și să se simtă mai încrezători în interacțiunile sociale.
Psihoterapia Integrativă
Psihoterapia integrativă combină tehnici din mai multe școli psihoterapeutice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia analitică, gestalt și terapii umaniste, pentru a oferi o abordare personalizată în tratamentul TPE. Această metodă permite adaptarea tratamentului la nevoile individuale ale pacientului, integrând metodele care se potrivesc cel mai bine stilului lor de viață și personalității lor.
Psihoterapia integrativă poate fi eficientă în tratarea TPE printr-o abordare holistică, în care se lucrează atât la nivelul conștientului (modificarea gândurilor și comportamentelor), cât și la nivelul inconștientului (explorarea traumelor și experiențelor de viață care au contribuit la dezvoltarea tulburării). Integrând diverse tehnici terapeutice, acest tip de terapie poate sprijini persoanele cu TPE să își construiască o relație mai sănătoasă cu sine și cu ceilalți.
Tulburarea de personalitate evitantă:
Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune complexă care poate influența profund viața unei persoane. Însă, cu abordarea adecvată, persoanele afectate pot învăța să depășească fricile și să își construiască relații interpersonale mai sănătoase și mai satisfăcătoare.
Înțelegerea cauzelor tulburării de personalitate evitantă este esențială pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de tratament și intervenție. Factorii genetici, experiențele traumatizante din copilărie, condiționarea socială și stima de sine scăzută joacă toate un rol semnificativ în apariția acestei tulburări.
Este esențial să accepți ca e nevoie de timp pentru a vedea schimbare și că terapia pentru tulburările de personalitate nu va fi o terapie de scurtă durată. De asemenea, nu poate fi abordată printr-o singură metodă terapeutică.