Anxietatea este o tulburare destul de întâlnită, care poate afecta viața unei persoane în toate planurile sale.
În România, anxietatea este considerată una dintre cele mai răspândite tulburări de sănătate mintală. Stresul, presiunile sociale, condițiile de viață, schimbările socio-economice și factorii genetici pot contribui la apariția anxietății.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 7,8% din populația României suferă de tulburări de anxietate. Aceste tulburări pot varia de la anxietate generalizată și tulburare de panică, până la fobii sociale și tulburări de anxietate legate de stresul posttraumatic. Din păcate, anxietatea este încă în mare măsură subdiagnosticată și subtratată în România. Stigma asociată problemelor de sănătate mintală poate împiedica oamenii să caute ajutor. Cu toate acestea, există o creștere a conștientizării și a accesului la servicii de sănătate mintală.
Anxietatea – criterii de diagnostic
- Anxietate și preocupare excesivă: Persoana prezintă o anxietate și o preocupare excesivă în legătură cu diverse evenimente sau activități. Simptomele persistă pe parcursul mai multor zile pe săptămână, timp de cel puțin șase luni. Această preocupare este dificil de controlat și poate implica diverse aspecte ale vieții, cum ar fi sănătatea, muncă, familie, bani etc.
- Dificultăți multiple asociate cu anxietatea: Persoana poate experimenta o varietate de simptome și manifestări fizice și psihologice asociate cu anxietatea. Aceste simptome includ: oboseală, tensiune musculară, iritabilitate, dificultăți de concentrare, tulburări de somn și senzații de neliniște sau neliniște permanentă.
- Preocupare excesivă și dificultăți de control: Preocuparea și anxietatea sunt considerate excesive și nu pot fi controlate ușor de către persoană. Individul poate fi conștient de caracterul nerezonabil al îngrijorării sale, dar se simte neputincios în a o controla.
- Interferență semnificativă în viața cotidiană: Simptomele de anxietate și preocuparea excesivă interferă semnificativ cu activitățile zilnice, cum ar fi relațiile sociale, performanța la locul de muncă sau în școală și activitățile de recreere.
- Excluderea altor tulburări: Simptomele nu pot fi explicabile prin prezența altor tulburări mintale, cum ar fi tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de stres posttraumatic sau fobii specifice.